Cel mai vechi locaș de biserică din satul Fundul Herței, despre care avem informații, a fost biserica cu hramul „Sfinții Voievozi” și „Sfântul Nicolae”, construită din nuiele, tencuită și văruită de către credincioși în anul 1804.
Clopotnița în cimitir pe stâlpi cu un clopot din anul 1804.
La împroprietărirea clăcașilor din 1864-1865 la Fundul Herței erau doi preoți, care au primit în folosință 17 fălci, dar în anul 1874 la Parohia Fundul Herței din care făcea parte și satul Baranca era paroh preotul Grigoriu Theodor.
Probabil biserica a fost refăcută în anul 1875, din paiantă pe temelie de piatră de către credincioși.
În anul 1894 era paroh preotul Grigoriu Ioan, urmat de preotul Moisiu D. Andrei, din 14 decembrie 1899 și din 1905 preotul Botez Dumitru, trecut la Hănești în 1910. În anul 1910 parohia era vacantă, iar în anul 1930 Parohia Fundul Herța cu satele Baranca și Poiana, cu biserica parohială „Sfinții Voievozi”, construită în 1874 din lemn în stare de ruină, cu preotul paroh Brânzei Adam, făcea parte din Protopopiatul Săveni.
Biserica actuală a fost construită în perioada 1933-1935, în aceeași curte în care a fost vechea biserică din lemn, de la care se păstrează sfânta masă, la circa 100 m sud-est.
Biserica nouă, construită din cărămidă pe temelie de piatră a păstrat patronul bisericii demolate.
La 9 martie 2003 biserica din satul Fundul-Herței a fost afectată de un incendiu, care a deteriorat interiorul și o parte a acoperișului. Prin strădaniile preotului paroh Mîndru Cristian, urmările incendiului au fost înlăturate aproape în totalitate. Preoți slujitori: Capră Petru (1930-1938), Butnarașu Isaia, Ciobanu Constantin, Leonte Dumitru, Vieru Ionel și din 1997, Mîndru Cristian.
